O acoperire excelentă
Foşti oficiali americani au declarat că, deoarece clădirea a fost o structură guvernamentală, s-a dovedit o acoperire excelentă. Închisoarea nu a avut nevoie de măsuri stricte de securitate, deoarece locuitorii zonei ştiau că era în proprietatea guvernului. Potrivit AP, oamenii nu sunt înclinaţi să spioneze în România postcomunistă, despre care se ştie că a avut un aparat de securitate extins ce şi-a spionat proprii cetăţeni.
Activişti pentru drepturile omului au cerut ţărilor din Europa de Est să investigheze rolul jucat de guvernele lor în găzduirea unor închisori în care au fost folosite tehnici de interogare cum ar fi simularea înecului. Oficiali din aceste ţări continuă să nege că astfel de centre de detenţie au existat vreodată.
“Ştim de critici, dar nu avem cunoştinţă de acest subiect”, a declarat preşedintele român Traian Băsescu într-un interviu din septembrie pentru AP.
CIA a încercat să închidă capitolul privind programul de detenţie, pe care preşedintele Barack Obama l-a încheiat la scurt timp după preluarea mandatului. “Această controversă s-a redus în mare măsură”, a declarat avocatul CIA Stephen Preston la o conferinţă, luna aceasta.
Dar detalii cu privire la reţeaua de închisori continuă să circule prin intermediul unor anchete ale unor organisme internaţionale, reporteri şi grupuri pentru drepturile omului. “Au fost ani de negări oficiale”, a declarat Dick Marty, parlamentarul elveţian care a condus o anchetă pentru Consiliul Europei privind închisorile secrete ale CIA. “Am început în sfârşit să aflăm ce s-a întâmplat cu adevărat la Bucureşti”.
În cursul investigaţiei Consiliului Europei, ministrul român al afacerilor externe i-a asigurat pe anchetatori într-un raport scris că niciun oficial public sau vreo altă persoană care acţionează cu titlu oficial nu a fost implicată în privarea de libertate a vreunei persoane sau în transportul vreunei persoane private de libertate. Raportul a menţionat şi alte câteva investigaţii privind relatări despre o închisoare secretă a CIA în România şi a precizat: “Nicio astfel de activitate nu a avut loc pe teritoriul românesc”.
Reporterii şi anchetatorii din domeniul drepturilor omului au recurs anterior la registre de zbor pentru a lega România de programul închisorilor secrete. Înregistrări de zbor pentru un avion Boeing 737, cunoscut pentru a fi fost utilizat de CIA, au arătat existenţa unui zbor din Polonia la Bucureşti, în septembrie 2003. Printre prizonierii aflaţi la bord, potrivit unor foşti oficiali ai CIA, s-au numărat şi Mohammed şi Walid bin Attash, care au fost implicaţi în atentatul sinucigaş asupra USS Cole din Yemen.
Ulterior, alţi deţinuti – Ramzi Binalshibh, Abd al-Nashiri şi Abu Faraj al-Libi – au fost şi ei transferaţi în România. Un al-Libi duplicitar, care a fost dus la închisoare în iunie 2005, a furnizat informaţii care mai târziu au ajutat CIA să-l identifice pe curierul de încredere al lui Osama Ben Laden, un om care, fără să vrea, a condus CIA la Ben Laden însuşi.
Documente judiciare recent descoperite într-un proces au adăugat probe la corpul de dovezi care indică spre o închisoare a CIA în România. Dosarele arată că contractorul CIA Richmor Aviation Inc., o companie charter cu sediul la New York, a operat zboruri către şi dinspre România, alături de alte destinaţii, printre care Marocul şi închisoarea militară americană de la Guantanamo Bay.
Pentru ofiţerii CIA care au operat la închisoarea secretă, sarcina nu a fost deloc plăcută. Ei au efectuat deplasări de 90 de zile, au dormit în structură şi au mâncat mâncarea de acolo. Ofiţerilor li s-a interzis să părăsească baza după ce prezenţa lor în cartier a suscitat suspiciuni. Un fost ofiţer s-a plâns de faptul că CIA a petrecut cea mai mare parte a timpului făcând ”baby-sitting” pentru deţinuţi ca Binalshibh şi Mohammed, a căror capacitate intelectuală s-a redus pe măsură ce anii au trecut.
Structurile româneşti şi lituaniene au fost în cele din urmă închise în prima jumătate a anului 2006, înainte ca directorul CIA, Porter Goss, să părăsească postul. Unii dintre deţinuţi au fost duşi la Kabul, unde CIA îi putea deţine în mod legal, înainte de a fi trimişi la Guantanamo. Alţii au fost trimişi înapoi în ţările lor de origine.




