Profesorii au prezentat jurnaliştilor numeroasele lor nemulţumiri
Tăierea sporurilor, a tichetelor cadou, a sporului de dirigenţie şi a gradaţiilor de merit i-au adus la reduceri ale veniturilor de 40-50%; Legea salarizării unice plasează cadrele didactice pe treptele inferioare de salarizare; Legea educaţiei este una dintre marile nemulţumiri, apreciată drept „neconstituţională”; măsurile Guvernului şi lipsa reacţiei din partea mai marilor ţării pentru cazul învăţătoarei Cristiana Anghel, aflată în greva foamei de peste 64 de zile. Profesorii ne-au declarat: „Nu mai vrem schimbare. Schimbare înseamnă pretextul cheltuirii de fonduri publice. Nu simţeam nevoia unei Legi a educaţiei. În alte ţări modificările se produc treptat, aşezându-se peste ceea ce există deja”. Profesorii dezaprobă politizarea masivă, titularizarea la nivelul şcolilor este considerată „o prostie” întrucât vor fi favorizaţi doar cei aflaţi în graţiile directorului, care are o anumită coloratură politică: „Va trebui să avem cu toţii culoarea politică a directorului?”. Anularea gradaţiilor de merit are ca scop descurajarea performanţei: „Vor ca noi să plecăm şi să avem o naţiune needucată, pe care să o manipuleze mai uşor”.
Cea mai mare nemulţumire se îndreaptă spre putere: „Presiunea sărăciei va fi mai puternică decât presiunea politică. Au profitat de bunul nostru simţ. Am înţeles, am răbdat, am plecat capetele, dar avem şi noi o limită”.
Protestul a cuprins circa 60% din învăţământul gălăţean
Exemplul corpului profesoral de la „Elena Doamna” a fost urmat treptat şi de alte unităţi şcolare, unde a fost întreruptă activitatea în totalitate. În altele, o parte dintre profesori au ţinut în continuare orele de curs. Astfel, în jurul orelor 13.00 circa 60% din învăţământul gălăţean se afla în grevă: Liceul „Elena Doamna”, Liceul „Traian”, Liceul „Dunărea”, şcolile generale 9, 12, 15, 25, 29, 31, 33, 38, 40, Măstăcani ş.a. Prim-vicepreşedintele SIP, Gabriel Şandru, a precizat că există situaţii în care oamenii ar fi dorit să se alăture protestelor, fiind la fel de nemulţumiţi, dar specificul activităţii i-a determinat să continue lucrul. Este cazul grădiniţelor, unde educatoarele au continuat activitatea, pentru ca părinţii să nu fie îngrijoraţi de situaţia copiilor lor.




