Falsul faliment, cea mai uzitată metodă de fentare a plăţii datoriilor

Tot mai mulţi oameni de afaceri apelează în ultima perioadă la diverse inginerii financiare pentru a scăpa de datoriile la stat sau firme private. Dacă metoda “boschetarul” este veche, dar încă folosită de mulţi, “falsul faliment” pare să conducă în topul şmecheriilor prin care unii oameni de afaceri pot scăpa de creditele contractate, indiferent cât de mari sunt ele. În urma acestor şmecherii rămân doar creditorii, care nu îşi mai pot recupera niciodată banii împrumutaţi.
Plini de datorii şi fără viziune economică, tot mai mulţi “oameni de afaceri” de pe piaţa locală apelează la metode neortodoxe pentru a scăpa de grija banilor împrumutaţi. Potrivit specialiştilor în insolvenţă, trimiterea firmei în faliment este una dintre metodele la care recurg în această perioadă unii oameni de afaceri care au probleme cu banii. Fenomenul a luat amploare în special din cauza crizei economice. Ingineria financiară bazată pe faliment dă rezultate mereu, iar în cele mai multe cazuri prejudiciile sunt extrem de greu de recuperat. Concret, “ţeparii” înfiinţează firme pe numele altor persoane, în paralel cu cea de care vor să scape, şi trec pe ele o parte din active, furnizorii, clienţii şi contractele cele mai bune. Imediat ce operaţiunea este realizată, îşi împing firma în insolvenţă şi intră în faliment. Creditorii rămân de cele mai multe ori cu “buza umflată”. Când ajung să execute firma respectivă pentru a-şi recupera banii, creditorii văd că practic nu au ce să împartă, deoarece bunurile existente nu se ridică nici măcar la 20% din sumele împrumutate.
Creditorii au însă instrumente prin care se pot opune. În momentul de faţă, este foarte greu de probat că firma respectivă şi-a cerut falimentul cu rea intenţie. Cu toate acestea, dacă firma este verificată aşa cum trebuie de toţi cei implicaţi, se poate vedea dacă s-au făcut transferuri de pe o societate pe alta.

397 de dosare de insolvenţă înregistrate la Galaţi în 6 luni

Dacă statul şi instituţiile garantate îşi recuperează primii o parte din datorii, creditorii negarantaţi, adică furnizorii firmei, recuperează foarte puţin sau deloc. Majoritatea firmelor care intră în procedura de insolvenţă, circa 98%, ajung în faliment şi doar 2% aleg să se salveze prin reorganizare.
Potrivit datelor Registrului Comerţului, peste 11.000 de firme au intrat în insolvenţă în primele şase luni ale acestui an, aproape la fel de multe ca în 2010. La Galaţi, în primele şase luni ale anului au intrat sub incidenţa Legii 85 pe 2009, adică în procedură de insolvenţă, sute de firme: în ianuarie – 81, februarie – 61, martie – 83, aprilie – 56, mai – 70 şi iunie – 46. Numărul mare de dosare de insolvenţă pe rol duce automat şi la creşterea numărului de inginerii financiare pe care unii le folosesc ca să “fenteze” datoriile.

Metoda „boschetarul” are succes garantat

Printre cele mai folosite şmecherii prin care „ţeparii” fentează datoriile se numără şi metoda „boschetarul”. Schema este simplă şi în câteva zile datoriile dispar în ceaţă. După ce se umple o firmă de datorii, ea se cesionează cuiva care nu are nimic în proprietate. De obicei, sunt aduse în România persoane din state non-UE care  merg la notar, la Registrul Comerţului şi semnează că au cumpărat societatea. După ce au intrat în posesia societăţii, persoanele părăsesc România ca şi cum nimic nu s-a întâmplat. Totul se face contra unei sume de bani, cel mult 30% din valoarea totală a datoriei societăţii respective. Când vine momentul să execute firma respectivă, Fiscul observă că nu are de la cine să obţină bani. Potrivit Codului de procedură fiscală, pentru a recupera debitele, autorităţile ar trebui să ajungă, cel puţin teoretic, să pună sechestru pe bunurile unei firme în aproximativ o lună de la înregistrarea restanţelor. În practică însă, lucrurile sunt tărăgănate mai mult timp, iar în final rămâne doar pagubă.